Resident Evil Village Review – O ciorbă de legume

Vă aduceți aminte de serile în care vă strângeați la unul dintre prieteni acasă să jucați noul joc apărut? Ei bine, acum câteva săptămâni, câțiva din echipa Games Row ne-am strâns să jucăm „noul joc apărut”(adică apărut de mai bine de două luni). Surprinzător, am reușit să terminăm jocul în aceeași seară după doar 10 ore și ne-am hotărât să scoatem și un review la Resident Evil Village.

Dacă vă vine să credeți sau nu, cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl facem nu a avut legătură cu un boss sau un puzzle, un lucru la care te-ai aștepta în mod normal, ci greu a fost să ne abținem din a explora toate colțișoarele harții pentru a găsi arme, muniție și lei. Că de, așa e românu’, cantitatea e mai importantă decât calitatea. Putem spune că instinctul nostru de gameri, pasionați de jocuri de rol, și-a spus cuvântul pentru că adunam tot ce prindeam.

Poveste

Resident Evil Village este continuarea evenimentelor din Resident Evil 7: Biohazard. Penultimul joc al seriei a introdus un nou fir narativ, setat în același univers, în care personajul principal, Ethan Winters, încearcă să își salveze soția, care se presupunea a fi moartă, din casa unei familii de canibali.

Acțiunea din Village are loc după 3 ani de la întâmplările din Biohazard. Ethan și Mia, care au reușit să scape din casa familiei Baker, locuiesc fericiți în România alături de fiica lor, Rosemary, în vârstă de 6 luni. Aceștia încearcă să uite de ce s-a întâmplat, trăind o viață liniștită, sau asta ar vrea ei să creadă.

Într-o seară obișnuită, în care familia lor voia să servească o ciorbă de legume, cei trei sunt atacați în propria casă. Ethan, împreună cu fiica sa, sunt răpiți. După ce mașina în care erau transportați are un accident, Ethan se trezește în apropierea unui sat specific mediului rural din România, unde începe de fapt acțiunea. Ethan este forțat să exploreze satul, care la prima vedere pare pustiu, încercând să supraviețuiască creaturilor care îl împânzesc și căutând indicii care îl pot conduce către Rose.

O poveste de adormit copii

Jocurile Resident Evil sunt recunoscute pentru gameplay-ul, lor dar nu și pentru poveste. Resident Evil Village nu face o excepție și aduce la masă o poveste plină de lacune în care nici personajul principal nu pare investit cu adevărat. Personalitatea și atitudinea lui Ethan de-a lungul jocului nu sunt în concordanță cu toate lucrurile care i se întâmplă.

Lipsa de detalii narative pe care jocul o prezintă nu atrage jucătorul și nu îi trezește curiozitatea legată de lumea în care se află și personajele ei. Pe scurt, se simte de parcă cei de la Capcom au încropit repede un fir narativ simplu, care nu a contat prea mult pentru ei în dezvoltarea jocului, pentru a putea continua povestea începută în Biohazard.

Pe lângă asta, undeva pe la sfârșitul jocului lucrurile iau o întorsătură ciudată într-o scenă în care Village iese total din sfera jocurilor survival-horror. Această porțiune a jocului, deși este foarte satisfăcătoare, nu are nici o legatură cu esența jocurilor Resident Evil. Prin introducerea acestei scene, nu numai că jocul își pierde din farmec, dar și finalul este prelungit.

Gameplay

Village lasă de dorit la capitolul poveste dar compensează prin gameplay. Capcom nu și-a dat prea mult interesul să creeze o poveste intrigantă dar a reușit din nou să suprindă esența unui survival-horror, care să țină jucatorul captivat, prin combinarea mai multor elemente ale jocurilor precedente.

Jocurile Resident Evil au fost mereu în stare să producă o stare de tensiune jucătorilor și să le ridice pulsul. Village nu este deloc diferit în această privință. Încă de la început, jocul te pune la încercare. Până și un singur inamic poate însemna game over. Jocul te forțează să fi atent mereu la ce ai în față, să te adaptezi oricărei situații, dar și să te gândești la următoarele mișcări pe care le vei face.

Fiecare situație e diferită și jocul îți oferă mai multe posibilități de a o rezolva. Poți intra ca berbecul în acțiune în speranța că vei supraviețui, poți încerca să joci sigur și ușor prin a te folosi de mediul înconjurător și prin a economisi resurse sau poți ignora cu totul inamicii care nu necesită să fie omorâți și zonele opționale. Tu decizi, dar fiecare stil de joc are avantajele și dejavantajele lui și jocul știe să te pedepsescă dacă nu ești serios.

Tranzițiile între explorat, horror și acțiune sunt foarte bine echilibrate și nu se simte de parcă una ar dura mai mult decât cealaltă. Astfel, după fiecare luptă grea, ai timp destul pentru a explora, aduna resurse și pentru a te pregăti pentru următorul obstacol. Harta ajută mult jucătorii în acest sens. Aceasta evidențiază zonele care nu pot fi accesate, zonele în care se pot găsi anumite resurse sau zonele în care jucătorii încă nu au gasit toate obiectele.

Un moment de respiro

Village creează un sentiment dependent de progresie care reușește să intrige jucătorul așa cum au reușit și predecesoarele lui. Cu cât avansezi mai mult în poveste, descoperi metode prin care să îți faci viața mai ușoară, ca îmbunatățirea armelor sau folosirea sistemului de crafting pentru a face trusa de prim ajutor și gloanțele. O altă mecanică interesantă este îmbunătațirea abilităților lui Ethan prin consumarea unor preparate specific românești, care aduce un plus jocului și îl îndeamnă pe jucător să exploreze după ingredientele specificate în rețete. Sfat: nu vindeți nici un ingredient!

Un joc Resident Evil nu ar fi același lucru fără puzzle-uri, care sunt principala modalitate de a trece mai departe. Puzzle-urile din Village sunt intuitive și îndeamnă jucătorul să exploreze pentru a găsi obiectele necesare progresiei. În câteva dintre aceste ocazii jucatorul trebuie să combine obiecte sau să le dezasambleze pentru a obține obiectul dorit. Genul ăsta de puzzle-uri au devenit o constantă în aceste jocuri, si deși nu sunt grele, tot oferă satisfacție jucătorilor.

Un minus al gameplay-ului este că partea horror, din genul survival-horror, nu a fost atât de evidențiată. Singura parte cu adevărat horror din Village are loc pe la jumătatea jocului și nu durează mai mult de 1 oră din cele 10 de gameplay. Comparat cu Biohazard, Village este mai mult un joc de acțiune. Celelalte 9 ore din joc sunt pline de lupte, fugă și puzzle-uri.

Grafică

Capcom nu a ezitat să investescă în grafica și animația din Village. Grafica jocului este suprinzătoare și de referință pentru această generație de jocuri. Detaliile sunt foarte bine puse la punct, de la caractere până la mediul înconjurător.

Animația caracterelor este foarte realistă și nu se simte nimic forțat. Fiecare inamic întâlnit are mișcări unice, creaturile precum vârcolacii sau zombii au mișcări variate și întâmplătoare care îi pot induce în eroare pe jucători, astfel irosind gloanțe în încercarea de a-i doborî.

Grafică spectaculoasă

Se vede că cei de la Capcom și-au făcut temele în ceea ce privește locul în care se desfășoară acțiunea. Unul dintre punctele forte ale graficii este reprezentat de imortalizarea exactă a vieții rurale din România. Fiind români, putem depista ușor fiecare aspect ce ne aduce aminte de zilele petrecute la țară în timpul copilăriei, de la buda din fundul curții și uneltele împrăștiate prin grădină, până la casele pline de covoare și mileuri. Astfel de detalii îi introduc pe jucători în atmosfera jocului și pun în lumină elementele culturale care atestă autenticitatea locului.

Sunet

Sunetul din Village nu este la un nivel foarte înalt dar este prezent și reușește câteodată să crească ritmul cardiac al jucătorilor. Coloana sonoră pentru scenele de luptă și bossfight-uri crește puțin tensiunea dar nu iese neapărat în evidență. Atenția este în general acaparată de efectele sonore ale armelor și sunetele pe care inamicii le produc, care au un nivel calitativ ridicat. Melodiile nu sunt nici slabe, nici bune, dar se potrivesc cu atmosfera horror și de acțiune a jocului.

Ceea ce trage în jos sunetul sunt dialogul și vocile personajelor. Dialogul pe tot parcursul jocului este ambiguu și prost realizat. Acesta are multe lacune și de foarte multe ori nu reușește să captureze adevăratele trăiri și sentimente ale personajelor, ba mai mult, le face să pară penibile.

Replicile actorului care l-a interpretat vocal pe Ethan au fost în proporție de 70% formate dintr-o singură propoziție: „What the hell?…”. Restul personajelor au o diversitate mai mare în replici, dar acestea sunt clișeice și neinspirate.

Atmosferă

Jocul reușește să creeze aceeași atmosferă ca predecesoarele sale, aceea de a te acapara prin momentele de frică, puzzle-urile interesante, mecanicile de progresie, tensiune și acțiunea din belșug. Este adevărat că povestea jocului nu influențează prea mult atmosfera, dar gameplay-ul și grafica reușesc să o ridice la un nivel decent.

Village trezește dorința jucătorilor de a explora și de a găsi modalități de a progresa, astfel încât le captează atenția și crește plăcerea de a juca.

Concluzie

În concluzie, Resident Evil Village continuă această serie de jocuri care nu își ia în serios povestea, creând personaje clișeice și câteodată lipsite de personalitate care au dialog ambiguu și neinspirat. Totuși, jocul excelează la capitolul gameplay și grafică, doi factori care „cară”, dacă pot spune așa, reputația jocului.

Village este un joc foarte bun căruia îi lipsesc câteva elemente necesare pentru a se ridica la un nivel mai înalt și care este diferit de predecesorul lui printr-un aspect important. Pentru cei care își doresc experiența unui joc horror, Biohazard pune mai mult accentul pe acest gen, iar pentru cei pasionați mai mult de acțiune si supraviețuire, Village este alegerea potrivită.

Pentru alte review-uri rămâneți pe Games Row și spor la joacă!

Default image
Mihai
„H”-ul e mut.
Articles: 49