King’s Bounty II Review – Strategie ca pe vremuri … la propriu

King’s Bounty este o serie de jocuri puțin cunoscută, dar cu un impact destul de mare în genul tactical RPG. Primul joc a apărut în anul 1990 și a influențat considerabil seria mai mult cunoscută Heroes of Might and Magic a celor de la Ubisoft. Însă, succesorul spiritual King’s Bounty: The Legend, este considerat primul joc din serie, al doilea venind la mai bine de 13 ani. Continuați să citiți acest review pentru a afla dacă King’s Bounty II se ridică la standardul predecesoarelor sale.

Pentru alte review-uri, nu ezitați să rămâneți pe Games Row.


Poveste

În King’s Bounty II, jucătorul poate alege din trei personaje principale care corespund cu clasele jocului. Aivar, un războinic care poate comanda mai multe trupe decât celelalte clase, însă este limitat în folosirea magiei. Katherine, o vrăjitoare care mânuiește cel mai bine spell-urile jocului, dar care nu poate forma o armată considerabilă. Ultimul personaj, Elisa, este un paladin care este mai mult sau mai puțin o combinație dintre celelalte două clase, fiind și cea mai echilibrată. Indiferent de ce personaj alegi la începutul jocului, acesta se va trezi într-o închisoare din munți unde a fost închis timp de 6 luni pentru așa zisa otrăvire a Regelui Claudius din Nostria. Însă, prințul regatului, Adrian, eliberează protagonistul pentru a-l trimite într-o misiune de a salva Nostria de la o corupție numită Blight.

La curtea regală se merge încordat

Povestea jocului nu este rea, dar nici nu iese din tipar. Aceasta este destul de simplă, protagonistul este „cel ales” care trebuie să călătorească în lung și în lat pentru a salva regatul. Nimic special. Însă, sunt destule momente interesante, main quest-urile având un fir narativ intrigant și deseori misterios. Nu vă așteptați la o poveste complexă, plină de plot twist-uri și nu veți fi dezamăgiți de povestea din King’s Bounty II.

Gameplay

Combat-ul propriu-zis al jocului este cea ce diferențiază jocul de un simplu RPG. Acesta este tactic, jocul dispune de numeroase trupe, fiecare cu abilități proprii, buff-uri, debuff-uri și vrăji cu găleata. Însă, în afară de combat-ul tactic, restul gameplay-ului este rudimentar, poți să te plimbi, să colectezi iteme și să rezolvi câteva puzzle-uri. Aceste momente, însă, alcătuie mai mult de trei sferturi din timpul petrecut în joc. Pe unde mai pui și că personajul se controlează de parcă ar fi un joc din 2011-2012, nu unul din 2021.

Scandal la cotitură cu bandiții

Sistemul de skill tree, sau talente așa cum sunt numite în joc, este relativ mic. Ceea ce este special este faptul că multe talente sunt ascunse în spatele unor puncte asociate cu idealuri. Acestea sunt Order, Power, Anarchy și Finesse. Pentru a debloca multe dintre talente, jucătorul va trebui să aleagă decizii pe parcursul jocului care corespund cu idealurile acestea.

Un punct bonus poate fi acordat gameplay-ului, de asemenea, tot cu referire la aceste idealuri. Dacă jucătorul alege un ideal în majoritatea deciziilor sale, protagonistul va refuza autmomat decizii care încalcă acel ideal. Este o mecanică destul de interesantă și pune accent pe deciziile pe care jucătorul le face, astfel, acesta trebuie să fie mai atent cu alegerile pe parcursul jocului.

Bine că morții nu dârdâie

Precedentele jocuri din serie urmăreau personajul dintr-o perspectivă isometrică. King’s Bounty II se folosește de o cameră third-person, iar acest lucru este considerabil în defavoarea jocului. Dacă raportul dintre combat și explorare ar fi fost mai mult înclinat spre combat, poate acest fapt ar fi fost remediat. Însă, majoritarea jocului este petrecută călătorind peste tot făcând activități plictisitoare. Astfel, se pierde din esența gameplay-ului care a făcut seria cunoscută.

Grafică

Grafica din King’s Bounty II este deosebit de slabă, iar aceasta este o afirmație modestă. Modelele caracterelor sunt slab animate, în special în zona de mișcare, animații care nu se potrivesc cu anul în care acest joc este lansat. Însă cea mai mare problemă a jocului din punct de vedere grafic este lip sync-ul. Mai bine nu mai deschideau gura personajele, fețele lor fiind deja statice în timpul dialogurilor. Ce-i drept, cutscene-urile jocului nu suferă de problema aceasta, însă nu trebuie să ne raportăm la ele, ci la grafica din timpul jocului propriu-zis. De asemenea, sunt foarte multe texturi de rezoluție mică, în special pe pereți și la plante, iar în comparație cu texturile înalte de pe armuri și arme, vizual „nu dă bine la ochi”

A se observa contrastul dintre zid și scut

Efectele grafice care provin din efectuarea spell-urilor sunt decente, însă. În comparație cu cu celelalte componente grafice ale jocului, acestea sunt mult mai bune. În principiu, jocul nu arată de parcă s-ar fi lansat la 3 ani după jocuri precum God of War sau Red Dead Redemption, ci la 5-6 ani înainte. Este adevărat, studioul creator nu dispune de numărul de angajați ca unele studiouri big budget. Dar pentru aproximativ 50 de dezvoltatori, din punct de vedere grafic, jocul este foarte limitat.

Sunet

Muzica jocului este fix ce te-ai aștepta de la un joc RPG desfășurat într-o lume magică fantasy. Muzica ambientală care se aude în oraș sau în pădure, atunci când treci prin ea, este exact ce trebuie. Coloana sonoră oferă melodii epice, dar și potrivite lumii în care se desfășoară jocul, iar sunetul animalelor, și chiar și al pașilor protagonistului se aud foarte bine.

Cine-i un dragon bun?

Trecând de la coloana sonoră la dialog, sărim de pe culme în prăpastie. Dialogul este deosebit de slab. Replicile sunt prost scrise, neavând o nuanță sau o gravitate în spatele lor, iar răspunsurile date înapoi sunt de cele mai multe ori previzibile. Nu ajută nici faptul că, fiind un RPG, majoritatea jocului este compus din dialoguri cu NPC-uri neimportante, care durează mai mult decât ar trebui.

Când vine vorba de voice acting, cele trei personaje principale au nimerit și cei mai bune actori vocali. Aceștia își dau interesul cu prezentarea audio, replicile fiind narate foarte bine. Preferata mea a fost Katherine, a cărui actor vocal a făcut o treabă foarte bună, vocea și replicile fiind foarte plăcute. Însă când dialogul este ceea ce este, nici actorii vocali nu se vor ridica la nivelul necesar pentru o experiență excelentă. Drept urmare, dialogul și voice acting-ul multor personaje din joc este dezamăgitor.

Atmosferă

Atmosfera este probabil singura categorie care este total în beneficiul jocului. De cele mai multe ori asta se datorează sunetului ambiental de care am vorbit mai devreme. Nostria este un tărâm intrigant , plin de activități cât de cât interesante, care te fac să vrei să cunoști mai mult universul jocului. De asemenea, diferite pergamente sunt prezente, sau mai mult „ascunse”, în lumea jocului. Acestea adaugă mult universului și implicit atmosferei din King’s Bounty II. Pentru cine are răbdare să le caute și să le citească, acestea te atrag în istoria poveștii și în diferite personaje relatate în ele.

I-a zis-o

În ceea ce privește activitățile din joc, side quest-urile adaugă aproape zero la atmosfera jocului. Nu puține dintre acestea sunt simple fetch quests, care nu își au niciun rost. Aceasta par mai mult o treabă pe care trebuie să o faci, decât una pe care vrei să o faci. Se putea pune mai mult efort în relația dintre acestea și lumea jocului, lucru care ar fi putut ajuta categoric atmosfera jocului.

Concluzie

King’s Bounty II nu este un joc rău, dar problema sa este că a încercat să fie ceea ce nu este. A încercat să ofere o lume vie și plină de activități interesante, în timp ce a dat un gameplay plictisitor. A încercat să ofere personaje misterioase și intrigă, dar a livrat un dialog dezamăgitor. Secțiunile de combat tactic sunt plăcute și distractive, dar și rare și scurte. În concluzie, King’s Bounty II s-a lansat mult după perioada în care acesta trebuia să se lanseze.


Criteriile noastre, cei de la Games Row, pentru notarea jocurilor sunt cât se poate de obiective. Desigur, review-urile sunt influențate de experiențele personale ale celui care face review-ul jocului. Astfel, dacă notele date de către noi nu sunt în concordanță cu cele pe care le consideră cititorul, ne cerem scuze.

Default image
Radu
Un fel de Sherlock Holmes, dar a greșit țara.
Articles: 107