Jocuri care ne-au surprins plăcut. Nu judeca o carte după copertă

Niciodată nu e bine să judecăm o carte după copertă. Totuși, toți o facem, cel puțin câteodată. În domeniul de față, de multe ori avem o idee greșită despre unele jocuri. Idee pe care ne-o facem după ce vedem imaginea acestuia sau după diverse păreri de la prieteni. Motivele pot fi multe, chiar și faptul că „e doar 20 de lei”.

Din fericire, noi am acordat mai multe șanse jocurilor de genu, iar multe chiar ne-au surprins plăcut. Fie că e vorba de jocuri co-op în care ne-am distrat enorm, sau singleplayer cu un gameplay sau o poveste captivantă. Vă prezentăm mai jos alegerea fiecăruia, reprezentativă pentru acest tip de conținut, din perspectiva proprie.

Radu – Hollow Knight

Nu încerc să ascund faptul că ador seria Dark Souls și toate jocuri „Souls-like”. În afară de capodoperele celor de la From Software, mi-am încercat norocul cu multe alte jocuri din acest gen. Seria Nioh, Lords of the Fallen, chiar și Star Wars Jedi: Fallen Order, dar nici un alt joc nu m-a surprins ca Hollow Knight.

După mai bine de 70 de ore petrecute în joc, chiar și acum încerc să înțeleg cum această capodoperă de joc a fost făcută de doar trei oameni. Grafica, atmosfera sumbră, coloana sonoră spectaculoasă și gameplay-ul fluid și greu. Tot din ce a putut oferi Hollow Knight am apreciat.

De acum încolo, argumentul că un joc poate fi scutit de greșeli clare din pricina echipei restrânse nu mai poate fi folosit după ce am jucat Hollow Knight.

Lup – Valheim

Dacă vorbim de jocuri care ne-au surprins, pentru mine ar fi Valheim. Incredibil de bun jocul și cu o groază de content pentru doar 3-4 gb. Cine s-ar fi așteptat, să fim sinceri, dacă nu ai auzit deloc de el și vezi câteva poze în care pare un joc ultra low budget, făcut de o singură persoană ca un fel de hobby.

Dar ce să vezi, cred că am petrecut undeva la 50 de ore în el și am bătut abia al treilea boss din cinci în total. Este un joc survival cu elemente simple de RPG și cu harți generate aleator. Mecanici simple precum temperaturi joase și ridicate ce iți pot scade viață în funcție de biomul în care te afli. Ai diferite mâncăruri pe care le poți găti pentru a primi buff-uri și multe altele.

Că să nu bat câmpii prea mult, un joc simplu făcut din ce am înțeles de doar 6-7 persoane. Inițial am fost sceptic și nu eram sigur dacă merită însă am fost surprins plăcut de el. Este genul de joc la care poți reveni de fiecare dată când nu ai ce face sau vrei să te joci ceva dar nu ești sigur ce anume.

P. – Tribes of Midgard

Deși abia apărut de câteva zile, ăsta este jocul care m-a surprins cel mai mult.

Am aflat de el cu vreo 2 zile înainte să apară. Sincer, când am văzut că jocul are undeva pe la 3 sau 5 gb, în funcție de variantă, nu mă așteptam la prea multe.

I-am dat totuși o șansă, fiind un fan înrăit al jocurilor gen Diablo. Când am văzut că poți juca co-op în 10 jucători m-am udat puțin. Numeri pe degete jocurile care permit mai mult de 5 jucători într-o echipă, iar de multe ori eram nevoiți să facem cu schimbul.

Încă un lucru bun este că, de la început, poți juca cross-play PS4 și PS5, iar dezvoltatorii vor pe viitor să implementeze această caracteristică și cu PC-ul.

Cred cu tărie că are un potențial imens. Norsfell, deși un studio mic, a impresionat cu acest joc. Puteți citi mai multe în review.

Iustin – Yakuza 0

Fiind un cunoscător și apreciator cultura japoneză, am o slăbiciune pentru aproape orice provine de acolo. De la mâncare, la sumedenia de locuri posibile de vizitat și până la acest joc: Yakuza 0.

Am dat de acest joc din greșeală. Nu știam ce să mă mai joc și am intrat pe store-ul de pe PlayStation. Iar în secțiunea de reduceri (evident) am văzut Yakuza 0. L-am cumpărat din instinct, fără să văd că are tente de RPG. Gen de joc care mă obosește și îmi pierd repede răbdarea.

Pot spune cu mâna pe inimă, că am rămas impresionat de acest joc. Nu am crezut că o să mă joc un astfel de gen vreodată. De la povestea care m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la final; la nopțile nedormite pe care le vedeam ca un moment magic de a mă juca până nu mai vedeam. Nu mai spun de: karaoke, shogi, dans, zaruri și o mulțime de alte chestii de făcut.

Într-o încheiere scurtă. Acest joc nu doar că m-a lăsat cu gura căscată, a creat una dintre cele mai plăcute surprize din 2021.

Mihai – Resident Evil Village

Un joc care m-a surprins plăcut, recent chiar, este Resident Evil Village. Nu din prisma faptului că îl consideram slab sau că nu aveam așteptări de la el, ci doar pentru că nu era genul meu de joc. Pur și simplu această serie de jocuri nu mă atrăgea.

Am avut ocazia să îl joc la un prieten pe PS5 și chiar am fost uimit. Jucam pe rând și regula era că cine murea pasa maneta mai departe. Când a ajuns la mine deja prinsesem câteva chichițe. În scurt timp am fost prins de joc și fără să îmi dau seama trăgeam de mine să joc cât mai bine deoarece voiam să joc cât mai mult.

Village e un joc plin de acțiune și puzzle-uri interesante combinate într-un gameplay care reușește să surprindă foarte bine farmecul jocurilor survival-horror și care creează o dependență de progresie. Am fost captivat de acest gen de gameplay pe care îl experimentam pentru prima dată și trebuie să recunosc că m-a făcut să vreau să explorez fiecare zona pusă la dispoziție.

Pe viitor, poate voi da o încercare și celorlalte jocuri din serie. Puteți afla mai multe despre Village în review-ul nostru.

Pavel – Helldivers

Era vara lui 2016. Cei de la PlayStation au anunțat jocurile gratuite de luna aceea și urmau să le adauge. Eu, de obicei, le încercam pe toate și nu-mi făceam speranțe prea mari. Multe aveau un wallpaper care-ți sărea în ochi dar când le jucai… mai bine nu.

Intrasem, până la urmă, pe Helldivers. Un fel de Diablo dar cu pistoale și extratereștrii. Am petrecut ceva ore pe el. Chiar mă captivase. Am făcut și platina având în vedere că era un trofeu la care trebuia să omor 100.000 de mobi, iar o misiune de dificultate medie dura aproximativ 10-20 de minute, cu un average de 100-200 de ucideri pe meci. La un calcul simplu…dă mult.

Așa a devenit și jocul meu de suflet. Ba mai mult, m-am îndrăgostit de jocurile de genul.

Răzvan – Outlast

Știi surpriza aia plăcută când te apuci de un lucru de la care nu ai așteptări prea mari?

Așa am pățit eu cu seria Outlast. Nu sunt fan nici filme, nici jocuri de groază, majoritatea sunt clișeice, și numai din descrierea jocului îți faci o idee la ce jump scare-uri să te aștepți.

Eh, deși mă așteptam la anumite sperieturi sau situații, și evident că s-au întâmplat mare parte dintre ele, mi-a facut plăcere jocul. Ce-i drept, asta s-a întâmplat acum ceva ani prin liceu, când încă aveam mintea mai necoaptă, desi e vorba de emoția momentului.

Mi-a plăcut firul narativ al jocului și e probabil că mă si apucasem de el în primul rând de plictiseală, într-o noapte după miezul nopții.

Default image
Phane
Pe D&D e urs mereu. IRL la fel.
Articles: 78